une comparaison

Ieri, cât a fost ziua de lungă, lumea întreagă a franţuzit despre detronarea lui Sarkozy. Toate televiziunile şi-au delegat cei mai rârâiţi prezentatori ca să povestească accentuat circumflex cum Hexagonul e de-acum socialist. Eu m-am gândit mai puţin la Franţa şi mai mult la francezi. Ce oameni faini! Cum mănâncă ei în fiecare dimineaţă croissant, la prânz pate de foie gras, la cină şampanie iar toată noaptea şi între mese amor. Noi ştim bine că nu e aşa dar totuşi credem, pentru că poporul francez imaginea aceasta a promovat-o cu insistenţă în ultimii 223 de ani, de când cu revoluţia. Am avut şi noi românii o revoluţie, acum 23 de ani. Cu ce imagine şi cu ce renume ne-am ales între timp? În niciun caz de amorezi romantici, visători, iubitori de arte, ci de indivizi pragmatici, egoişti, materialişti şi şmecheri.
Noi ştim bine că nu e adevărat şi totuşi, Europa aşa crede despre noi, deoarece în ultimii 23 de ani reclama asta ne-am construit-o cu perseverenţă şi dăruire. Şi când te gândeşti că undeva ascunsă adânc în ADN-ul românilor şi al francezilor există o informaţie latină comună!