Musafiri

Niciodată să nu faceţi curăţenie înainte să vină musafirii! Bine... dar, veţi spune, omul civilizat aşa face. Pune toate lucrurile la locul lor, şterge praful şi dă cu aspiratorul, lustruieşte parchetul şi gresia, aeriseşte camerele şi pune flori proaspete în vază, curăţă de trei ori baia şi de două ori bucătăria. Dacă mai are timp spală şi geamurile, că deh, acum e primăvară, bate soarele şi se cam vede orice fir de praf, găinaţ de porumbel sau amprentă. Gata! Casa arată lună!

Acum pot să sosească musafirii, care oricum vor intra încălţaţi iar musafirii au copii mici care vor împrăştia mâncare peste tot. Musafirii sunt oameni paşnici dar nu ştiu cum se face că în urma lor casa rămâne vraişte iar chiuveta este înghiţită de un monstru de vase unsuroase şi lipicioase.
Musafirii mari şi mici sunt foarte simpatici dar nu ştiu cum se face că după fiecare repriză de socializare îmi promit să nu repet prea curând figura. Cu toate astea, uit repede şi lansez o nouă invitaţie.

Îmi place să fie casa plină, îmi place să vină prietenii la noi, să stăm până târziu, să râdem şi să povestim. Dar nu-mi place calitatea de gazdă. Gazda este singura persoană din casă care ştie unde sunt farfuriile, paharele şi cănuţele de cafea. De fiecare dată când gazda se aşează, cineva are nevoie de o linguriţă sau de un şerveţel, o scobitoare. Este clar că aceste obiecte sunt bine ascunse într-un loc ultra secret pe care doar Gazda îl ştie. Nu spun că mi-ar plăcea ca toată lumea să cotrobăie prin sertare dar, cel puţin, ceea ce e la vedere, pe masă, ar putea fi folosit fără intervenţia mea. Tot gazda este cea care face curăţenia premergătoare vizitei şi curăţenia de după vizită.

Paradoxal îmi plac musafirii dar nu-mi place să fiu gazdă! Asta-i culmea!

Se poate rezolva, dacă îţi inviţi doar prietenii cei mai buni, pentru care nu te dai pest cap cu cine ştie ce pregătiri şi cărora le poţi servi pâine cu ce ai în frigider şi cărora le poţi spune pe bune: „simţiţi-vă ca acasă!”.