Prietenie

La modul tehnic, prietenia poate fi înţeleasă ca o unitate de sentimente, idei comune, principii prin care se apropie două sau mai multe persoane. Depăşind nivelul pragmatic, prietenia e percepută ca o profundă apropiere sufletească. Oricine îşi doreşte să aibă un prieten bun, căruia să i se poată arăta fără artificii, căruia să îi spună cele mai ascunse secrete, care să nu judece și care să ofere necondiționat umăr de plâns și mângâiere.

Dar câţi dintre noi ştim să-l ascultăm și să-l ajutăm pe prietenul care, la rândul său, are nevoie? Prietenia, aşadar înseamnă reciprocitate, sinceritate, sacrificiu. Totul începe cu un sentiment de simpatie, apoi relația trebuie întreţinută. Prietenii invaţă unii de la alţii cum să-şi rezolve problemele, dobândesc împreună noi cunoştinţe şi deprinderi sociale, cooperarea, apartenenţa la un grup. Prieteniile promovează comunicarea de la egal la egal întrucât ele sunt structurate pe linie orizontală, spre deosebire de relaţiile adult – copil, care sunt construite pe verticală. Prieteniile sunt surse emoționale atât pentru distracţie, cât şi pentru adaptarea la situaţii de stres. Primii ani de viaţă și primii ani de şcoală sunt cel mai fertil teren pentru cultivarea prieteniilor. Se poate spune că prieteniile din copilărie constituie baza relaţiilor ulterioare. Manifestându-se în diverse feluri, prietenia îmbracă cea mai spectaculoasă formă în copilarie, perioadă în care prietenii imaginari se întâlnesc frecvent. De multe ori părinţii sunt surprinşi când copiii lor discută, râd sau se ceartă cu o entitate invizibilă. Oamenii de ştiinţă au demonstrat că prietenii imaginari îi ajută pe copii să înveţe să comunice mai ușor iar copiii devin mai sociabili după o astfel de experienţă. Atunci când discută cu un prieten imaginar, cei mici trebuie să inventeze atât răspunsurile, cât şi întrebările, acest exercițiu de ficţiune fiind benefic pentru dezvoltarea inteligenţei şi creativității, îi familiarizează pe micii artiști cu tehnica improvizaţiei, spun specialiştii. Şi până la urmă, cine nu-şi doreşte un prieten care să fie disponibil oricând, să nu te contrazică, să ştie să apară şi să dispară la momentul potrivit. Să fie exact aşa cum dorim. A avea un prieten imaginar este amuzant, este o etapă firească în dezvoltarea copiilor, care se va încheia ca prin minune, atunci când cei mici fac cunoștință cu primii prieteni adevarați. Dedic acest articol acelor prieteni reali, din copilărie sau de mai târziu, care mă iubesc așa cum sunt, celor care au venit de departe atunci când aveam sufletul sfărâmat, celor care m-au iertat dacă am greșit grosolan, s-au prefăcut că nu observă când am fost egoistă și absentă și n-am dat semne de viață săptămâni în șir, celor care au primit zâmbetul meu și l-au convertit în speranță. Prietenii mi-au umplut sufletul de bucurie, tot ei m-au făcut să mă simt importantă atunci când credeam că prezența mea nu contează. Împreună cu ei am râs, am fumat, am învățat, am iubit, m-am lăsat de fumat, am făcut lucruri bune și alte fapte despre care n-ar fi educativ să scriu aici, am crescut, am încărunțit, am așteptat. Iubesc conceptul de prietenie în toată splendoarea și complexitatea lui și cred cu tărie că dacă oamenii s-ar împrieteni mai des și mai frumos, lumea ar fi puțin mai bună!