În Săptămâna Mare, mai exact în Vinerea Marea simţim prezenţa unui arbitru care ne atrage atenţia ori de câte ori ne scapă o replică răutăcioasă, urâtă, mincinoasă. Arbitrul acela ne atenţionează atunci când suntem pe punctul de a declanşa o ceartă sau când anturajul ne provoacă la o bârfă. Arbitrul acela ne reaminteşte că nu costă nimic să spunem o vorbă frumoasă celor dragi. În Vinerea Mare, graţie acelui însoţitor invizibil ne străduim să fim mai îngădiutori, mai generoşi, mai sensibili, mai atenţi.
Tot în Vinerea Mare şi în alte câteva ocazii speciale, sfaturile aceluiaşi arbitru, greşit interpretate, ne stimulează să facem exces de zel. Ţinem post negru până la apusul soarelui dar fumăm ca turcii. Gătim peşte atunci când e dezlegare la peşte, deşi restricţiile postului nu le-am respectat. Sau ţinem post corect şi riguros dar pe la biserică n-am mai fost de la ultima cununie, la care am participat ca invitaţi sau ca protagonişti. Nu facem treabă în gospodărie, pentru că tradiţia nu ne dă voie în zile de sărbătoare dar alte obiceiuri la fel de tradiţionale, însă mai puţin convenabile, nu luăm în seamă. Din comoditate, din superficialitate sau inerţie facem un decupaj al ritualurilor şi obiceiurilor, păstrându-le doar pe cele plăcute şi excludem tot ce e complicat, necesită efort şi sacrificiu. Să revenim la arbitrul nostru, cam scump la vedere, cu apariţii sporadice, cum se spune „din an în Paşti”. Spirit creştin, omenie, moralitate, verticalitate, autocontrol, spune-i cum vrei arbitrului, dar bine-ar fi să-l ascultăm ceva mai des, să nu îi interpretăm greşit recomandările şi să mai lasăm zelul deoparte în favoarea consecvenţei oricât de incomodă ar părea.
Tot în Vinerea Mare şi în alte câteva ocazii speciale, sfaturile aceluiaşi arbitru, greşit interpretate, ne stimulează să facem exces de zel. Ţinem post negru până la apusul soarelui dar fumăm ca turcii. Gătim peşte atunci când e dezlegare la peşte, deşi restricţiile postului nu le-am respectat. Sau ţinem post corect şi riguros dar pe la biserică n-am mai fost de la ultima cununie, la care am participat ca invitaţi sau ca protagonişti. Nu facem treabă în gospodărie, pentru că tradiţia nu ne dă voie în zile de sărbătoare dar alte obiceiuri la fel de tradiţionale, însă mai puţin convenabile, nu luăm în seamă. Din comoditate, din superficialitate sau inerţie facem un decupaj al ritualurilor şi obiceiurilor, păstrându-le doar pe cele plăcute şi excludem tot ce e complicat, necesită efort şi sacrificiu. Să revenim la arbitrul nostru, cam scump la vedere, cu apariţii sporadice, cum se spune „din an în Paşti”. Spirit creştin, omenie, moralitate, verticalitate, autocontrol, spune-i cum vrei arbitrului, dar bine-ar fi să-l ascultăm ceva mai des, să nu îi interpretăm greşit recomandările şi să mai lasăm zelul deoparte în favoarea consecvenţei oricât de incomodă ar părea.
0 comentarii