Ora exactă

E şapte dar de fapt e şase. Nu mă pot obişnui cu ora cea nouă. Îmi place că e lumină mai multă şi mai naturală dar sunt derutată. Mă culc mai târziu sau mă trezesc mai devreme? Ei zic că după o săptămână te-nveţi. Să mai am puţintică răbdare.

În lunile cu pricina, adică în martie şi octombrie, mereu rămâne câte un ceas neactualizat în casă, care îmi joacă feste tocmai în momente importante. Acum vreo trei ani, am încercat alt sistem: am lăsat toate ceasurile la ora de iarnă, doar ceasul de mână îmi arată ora oficială. Eram mereu în alertă şi făceam calculele pe loc. A fost bine, pentru că peste şase luni n-a mai fost nevoie să le dau jos de pe perete ca să potrivesc ora exactă.
Şi-apoi, mă mai gândesc, la ritmul nostru, minutele şi secundele contează, ora mai puţin. Obişnuiam să ascult matinalul unui post de radio local iar prezentatorul insista ca la fiecare intervenţie să precizeze ziua, luna şi anul în care suntem. Ok, cu ziua se mai întâmplă să greşeşti, la prima oră, când eşti adormit, dar să fim serioşi, când eşti deja în luna aprilie, mai ai dubii în privinţa anului? Nu prea cred. Am schimbat postul tocmai din cauza moderatorului fixist şi zilnic în criză de inspiraţie. Dacă nu şti cum să începi intervenţia, ne spui că azi e vineri şi că, surpriză, doamnelor şi domnilor, suntem în 2013! Între timp am aflat că l-au mutat în departmentul tehnic pe domnul respectiv, acolo rigurozitatea şi lipsa de spontaneitate sunt mai apreciate.

Ei, dar uite că s-a încheiat era matinalului sec şi plictisitor, s-au dus zăpezile, s-au topit şi gândurile reci, ne-am despachetat de cojoace. Baba Dochia a rămas despuiată şi îmbunată, testând beneficiile ultravioletelor de aprilie. Mai sus, perdea de nori ca o broderie rară, mai jos covor nou de iarbă fragedă. Pe ceasul de perete, o amintire despre o noapte ciuntită cu bună ştiinţă de un protocol omenesc. S-a prognozat că din acea noapte vom fi mai rar supăraţi şi mult mai des răsfăţaţi de soare şi de ploaia caldă. Şi chiar aşa s-a întâmplat.