Flotări cerebrale

E inutil să vă întreb dacă aţi trecut vreodată printr-o criză de idei…Toată lumea a păţit asta mai des sau mai rar, unii chiar trăiesc aşa mereu, fără idei, fără iniţiative, fără ambiţii şi probabil fără probleme. Zilele trecute i s-a întâmplat unei prietene…A suferit mult…A simţit acut un vid intelectual, o lipsă totală de inspiraţie. Două cuvinte, unul lângă altul, nu se legau. Creativitate zero. Cum credeţi că a procedat? A dat fuga pe net. Acolo, întotdeauna o memorie colectivă, infinită, generoasă suplineşte cu succes lipsurile noastre mici, mari, trecătoare sau veşnice. E de-ajuns un cuvânt cheie, un click şi lumea se deschide brusc, ideile explodează, dar prietenei tot nu i-a fost bine, pentru că “textele” nu-i aparţineau. Asta da conştiinţă!
Deşi există legislaţie care protejează proprietatea intelectuală, sunt destule portiţe care să le permită celor fără de inspiraţie să se aprovizioneze pe gratis şi fără consecinţe cu ideile altora. Ba, uneori pot ieşi bani frumoşi din astfel de ghiduşii. Furtul intelectual este o infracţiune greu de dovedit, poate de aceea se practică precum un sport, în masă. Concluzia prietenei mele a fost următoarea: decât o creaţie excepţională, care nu-ţi aparţine şi întâmplător ai uitat să pui ghilimelele de rigoare şi să precizezi sursa, mai bine o compunere mediocră, dar personală şi muncită. Şi s-a pus pe scris şi a lăsat netul pentru alţii şi după ce a mototolit jumătate de caiet dictando s-a lăsat păgubaşă. Dar mustrări de conştiinţă, să ştiţi, prietena mea n-a avut niciodată!